„Cazul Djokovic” a devenit noul Steaua – Dinamo al României sau, extinzând planul analizei, Barca – Real al omenirii. Doar că „meciul” e profund politic și nu are nici măcar o vagă legătură cu sportul; nici măcar cu sănătatea, fie vorba între noi, deși la tura asta „echipele” sunt Vacciniștii și Antivaxerii.
Care, în lumina noii decizii politice a guvernului austrailan, materializată printr-o hotărâre unilaterală de anulare a vizei sârbului, pe motiv că a mințit, a ministrului pentru imigrări, se spurcă iar în piața publică viruală.
Competițiile sportive se câștigă, în mod normal, pe teren, în arene și oriunde se desfășoară, nu în birouri confortabile ocupate vremelnic de politruci. Iar atât de alintatul și contradictoriul Nole, al cărui caracter mă lasă nemuritor și rece, fiindcă nu mi-l doresc ginere (nici n-aș avea cum) sau prieten intim, oricât l-ar declara exaltatul de tac-su reîncarnarea modernă a lui Iisus Hristos, a venit (cum a venit) în Australia să joace tenis și, dacă e-n stare, să câștige turneul de Mare Șlem.
A zecea oară, ca să fiu riguros, în contextul în care în ultimii 15 ani nici un demnitar australian nu a fost preocupat de trăsăturile de caracter ale năbădăiosului sârb. La fel cum a venit și marele său adversar Nadal, scutit de respectarea prevederilor legale, sacre în cazul lui Djokovic. Era să scriu, cum ne-a învățat pe noi marele schior și jucător de golf al țării, ghinion, dar mă abțin. Pentru că, dincolo de procedurile legale, pe care orice țară democratică e liberă să și le definească după cum poftește majoritatea parlamentar[, aici e vorba despre premeditare.
Deși pare complicată, povestea e, în realitate, a dracu’ de simplă și de politică. În Australia urmează un nou rând de alegeri. Premierul în exercițiu e un fanatic al restricțiilor și al vaccinării. De când a început pandemia, a făcut viața australienilor un iad. Oamenii ăia stau mai mult închiși în case, magazinele s-au pustiit, iar miraculoasa țară-continent arată ca o imensă pușcărie în aer liber, întorcându-se la rădăcinile sale istorice. Nu trebuie să fii vreun savant să te prinzi că socoteala lui politică e că, dacă ar accepta afrontul tenismanului sârb, antivaccinist convins, prabușirea lui electorală (pronunțată și acum) ar fi de neoprit, iar alegerile compromise. Așa că dă un exemplu populației.
În antiteză cu rivalul său sportiv istoric, Nadal e vaccinist, militant și partener deloc dezinteresat financiar al guvernului spaniol în campania de popularizare a serului care a împărțit Planeta Pământ în două. Chiar dacă a intrat în Australia la fel de pe lângă lege ca și sârbul, spaniolul beneficiază de tăcerea vinovată a oficialilor australieni și de sprijinul lor tacit.
Când eram eu mic și încă se făcea olecuță de școală în Grădina Maicii Domnului, după fiecare poveste trebuia să tragem învățăminte. În zilele noastre, la vreo juma’ de secol după, constatăm că nu doar în România legea e sfântă numai în cărți și în discursurile politice sforăitoare. Iar noul tărâm al făgăduinței numit Australia, un teritoriu geografic unde decizia politică discreționară a unui demnitar bate hotărârea judecătorească, nu are nici o legătură cu atât de cântatul stat de drept. Și, să nu ne amăgim, peste tot e așa. Fatalitatea e că noi suntem singurii fraieri care se autoflagelează pe tema asta…
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER